Definiția cu ID-ul 1139827:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUIECEALĂ s.f. (Criș.) Nechibzuință, îngîmfare. Cu buieceală supără și fac băsău. MOL. 1695, 57r. Etimologie: buieci + suf. -eală. Vezi și buiac, buieci, buiecie, buiecitură. Cf. buiecie, buiecitură (1), fălie (2), făloșie, hicimășie, măroșie, zuzie. substantiv feminin