2 definiții pentru bufăială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUFĂIÁLĂ, bufăieli, s. f. Chicot. În strigăte, bufăieli, înjurături, vremea trecu. DUNĂREANU, CH. 220.
BUFĂIÁLĂ, bufăieli, s. f. (Rar) Chicot. – Din bufăi (rar întrebuințat) + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: bufăială
bufăială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bufăială
- 1. chicotsurse: DLRLC DLRM un exempluexemple
- În strigăte, bufăieli, înjurături, vremea trecu. DUNĂREANU, CH. 220.surse: DLRLC
-
etimologie:
- bufăi (rar întrebuințat) + sufix -eală.surse: DLRM