Definiția cu ID-ul 1139805:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUDUȘLUITURĂ s. f. (Trans. SV) Rătăcire, pribegie; exil. En lokul budusluiturej mele. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: budușlui + suf. -tură. Vezi și budușlău, budușlui. substantiv feminin