O definiție pentru budușluitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUDUȘLUITURĂ s. f. (Trans. SV) Rătăcire, pribegie; exil. En lokul budusluiturej mele. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: budușlui + suf. -tură. Vezi și budușlău, budușlui. substantiv feminin

Intrare: budușluitură
budușluitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budușluitură
  • budușluitura
plural
genitiv-dativ singular
  • budușluituri
  • budușluiturii
plural
vocativ singular
plural