opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

budíst, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 305 / Pl: ~iști, ~e / E: fr buddhiste] 1 a Care aparține budismului. 2 a Privitor la budism. 3 smf Adept al budismului.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, s. m. și f. Adept al budismului. ♦ (Adjectival) Care ține de budism. Templu budist.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de budism, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Fr. bouddhiste.

BUDÍST, -Ă adj. Referitor la budism. // s.m. și f. Adept al budismului. [< fr. bouddhiste].

BUDÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al budismului; budic. (< fr. bouddhiste)

BUDÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de budism; propriu budismului. /<fr. bouddhiste

BUDÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al budismului. /<fr. bouddhiste

*budíst, -ă s. Adept al budizmului. Adj. Doctrina budistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; f. sg. budístă, pl. budíste

Intrare: budistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budistă
  • budista
plural
  • budiste
  • budistele
genitiv-dativ singular
  • budiste
  • budistei
plural
  • budiste
  • budistelor
vocativ singular
  • budistă
  • budisto
plural
  • budistelor
Intrare: budist (adj.)
budist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budist
  • budistul
  • budistu‑
  • budistă
  • budista
plural
  • budiști
  • budiștii
  • budiste
  • budistele
genitiv-dativ singular
  • budist
  • budistului
  • budiste
  • budistei
plural
  • budiști
  • budiștilor
  • budiste
  • budistelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

budist (adj.)

  • 1. Care aparține budismului, privitor la budism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: budic un exemplu
    exemple
    • Templu budist.
      surse: DLRLC

etimologie:

budist, -ă (persoană) budist budistă

  • 1. Adept al budismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: