2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

BUDÁ vb. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ◊ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

budá vb., ind. prez. 1 sg. budéz, 3 sg. și pl. budeáză

Intrare: budat
budat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budat
  • budatul
  • budatu‑
  • buda
  • budata
plural
  • budați
  • budații
  • budate
  • budatele
genitiv-dativ singular
  • budat
  • budatului
  • budate
  • budatei
plural
  • budați
  • budaților
  • budate
  • budatelor
vocativ singular
plural
Intrare: buda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buda
  • budare
  • budat
  • budatu‑
  • budând
  • budându‑
singular plural
  • budea
  • budați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • budez
(să)
  • budez
  • budam
  • budai
  • budasem
a II-a (tu)
  • budezi
(să)
  • budezi
  • budai
  • budași
  • budaseși
a III-a (el, ea)
  • budea
(să)
  • budeze
  • buda
  • budă
  • budase
plural I (noi)
  • budăm
(să)
  • budăm
  • budam
  • budarăm
  • budaserăm
  • budasem
a II-a (voi)
  • budați
(să)
  • budați
  • budați
  • budarăți
  • budaserăți
  • budaseți
a III-a (ei, ele)
  • budea
(să)
  • budeze
  • budau
  • buda
  • budaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buda

  • 1. livresc A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. familiar A face mutre (cuiva).
      surse: MDN '00

etimologie: