2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

buctá, buctez, vb. intranz. – (reg.) 1. A greși; a rata. 2. A intra în bucluc. ♦ Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „a fi într-o situație neplăcută” (DRT, 2010). – Din magh. buktat „a scufunda; a pica pe cineva la examen”.

Intrare: buctare
buctare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buctare
  • buctarea
plural
  • buctări
  • buctările
genitiv-dativ singular
  • buctări
  • buctării
plural
  • buctări
  • buctărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bucta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucta
  • buctare
  • buctat
  • buctatu‑
  • buctând
  • buctându‑
singular plural
  • buctea
  • buctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buctez
(să)
  • buctez
  • buctam
  • buctai
  • buctasem
a II-a (tu)
  • buctezi
(să)
  • buctezi
  • buctai
  • buctași
  • buctaseși
a III-a (el, ea)
  • buctea
(să)
  • bucteze
  • bucta
  • buctă
  • buctase
plural I (noi)
  • buctăm
(să)
  • buctăm
  • buctam
  • buctarăm
  • buctaserăm
  • buctasem
a II-a (voi)
  • buctați
(să)
  • buctați
  • buctați
  • buctarăți
  • buctaserăți
  • buctaseți
a III-a (ei, ele)
  • buctea
(să)
  • bucteze
  • buctau
  • bucta
  • buctaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)