2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCÓLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. Bucolicele lui Virgiliu.

BUCÓLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique).

BUCÓLICĂ s.f. Poezie pastorală; eglogă, idilă. [Pl. -ce. / < lat. bucolica, cf. fr. bucolique, gr. boukolikos – pastoral].

BUCÓLICĂ ~ce f. Creație artistică de proporții reduse, în care sunt idealizate frumusețile vieții rurale (în special, a păstorilor); eglogă; idilă; pastorală. /<fr. bucolique

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

bucólic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: lat bucolicus] 1 a Care este specific vieții pastorale idilice. 2 a (Pex) Rustic. 3 sf Poem pastoral Cf eglogă, idilă,

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. Poezie bucolică.Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă. BOGZA, C. O. 71. Bucolica undă adoarme în tihna de sălcii pletoase. MACEDONSKI, O. I 79.

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. – Lat. lit. bucolicus (fr. bucolique).

BUCÓLIC, -Ă adj. Referitor la viața (idealizată) de la țară; idilic, pastoral, câmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paște boii].

BUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)

BUCÓLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de viața de la țară; caracteristic vieții de la țară; câmpenesc; rustic; pastoral. Peisaj ~. Poezie ~că. /<fr. bucolique, lat. bucolica

bucolic a. 1. pastoral ce ține de vieața păstorilor: poemă bucolică; 2. pl. poezii pastorale: Bucolicele lui Virgiliu.

*bucólic, -ă adj. (vgr. bukolikós, d. bukolos, păstor de boĭ). Păstoresc: vĭața bucolică. S.f. Poezie pastorală. V. eglogă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucólică s. f., g.-d. art. bucólicei; pl. bucólice

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. sg. bucólică, pl. bucólice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCÓLICĂ s. (LIT.) eglogă, idilă. (O ~ de Vergiliu.)

BUCOLICĂ s. (LIT.) eglogă, idilă. (O ~ de Vergiliu.)

BUCÓLIC adj. câmpenesc, idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.)

arată toate definițiile

Intrare: bucolică
bucolică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucolică
  • bucolica
plural
  • bucolice
  • bucolicele
genitiv-dativ singular
  • bucolice
  • bucolicei
plural
  • bucolice
  • bucolicelor
vocativ singular
plural
Intrare: bucolic
bucolic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucolic
  • bucolicul
  • bucolicu‑
  • bucolică
  • bucolica
plural
  • bucolici
  • bucolicii
  • bucolice
  • bucolicele
genitiv-dativ singular
  • bucolic
  • bucolicului
  • bucolice
  • bucolicei
plural
  • bucolici
  • bucolicilor
  • bucolice
  • bucolicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucolică

etimologie:

bucolic

  • 1. De păstor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pastoral păstoresc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Poezie bucolică.
      surse: DLRLC
    • Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă. BOGZA, C. O. 71.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre cezură) Care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru.
    surse: MDN '00

etimologie: