10 definiții pentru buciumaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium1 + suf. -aș.

BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium1 + suf. -aș.

buciumáș1 sm [At: URICARIUL XIX, 391/30 / V: bucimáș / Pl: ~i / E: bucium1 + -aș] 1 Persoană care cântă din bucium1 (1) Cf gornist, trâmbițaș. 2-3 (Șhp) Bucium1 (1) mic.

buciumáș2 sm [At: MARIAN, NU. 664 / Pl: ~i / E: bucium2 + -aș] (Reg) Ploscă (pentru vin).

BUCIUMÁȘ, buciumași, s. m. Cel care buciumă. V. trîmbițaș, gornist. Domnul a dat poruncă buciumașilor să sune pe cei risipiți. SADOVEANU, O. I 5. Buciumașii, fluierașii și surlașii răsunau alai mare. DELAVRANCEA, S.100.

BUCIUMÁȘ, buciumași, s. m. Cel care buciumă2. – Din bucium1 + suf. -aș.

BUCIUMÁȘ ~i m. 1) Persoană care buciumă. 2) Muzicant care cântă din bucium. [Sil. -ciu-maș] /bicium + suf. ~aș

bucĭumáș m. Cel care sună din bucĭum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buciumáș s. m., pl. buciumáși

buciumáș s. m., pl. buciumáși

Intrare: buciumaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buciumaș
  • buciumașul
  • buciumașu‑
plural
  • buciumași
  • buciumașii
genitiv-dativ singular
  • buciumaș
  • buciumașului
plural
  • buciumași
  • buciumașilor
vocativ singular
  • buciumașule
  • buciumașe
plural
  • buciumașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buciumaș, -ă buciumașă

  • 1. Persoană care buciumă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Domnul a dat poruncă buciumașilor să sune pe cei risipiți. SADOVEANU, O. I 5.
      surse: DLRLC
    • Buciumașii, fluierașii și surlașii răsunau alai mare. DELAVRANCEA, S.100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bucium + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98