3 definiții pentru buciumătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buciumătúră sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: buciuma + -tură] 1-2 Buciumare (1-2).

buciumătură f. sunet repețit al buciumului.

bucĭumătúră f., pl. ĭ. Sunet din bucĭum: la a treĭa bucĭumătură.

Intrare: buciumătură
buciumătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buciumătu
  • buciumătura
plural
  • buciumături
  • buciumăturile
genitiv-dativ singular
  • buciumături
  • buciumăturii
plural
  • buciumături
  • buciumăturilor
vocativ singular
plural