7 definiții pentru buciumător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buciumător, ~oare smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 168 / Pl: ~i, ~ oare / E: buciuma + -ător] 1-2 (Persoană) care buciumă.

BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.

BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. [De trofeu] era aninată armătura mortului și anume un arc... un scut, un corn buciumător. ODOBESCU, S. II 186.

BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă2. – Din buciuma2 + suf. -(ă)tor.

BUCIUMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care (parcă) buciumă. Ecou ~. [Sil. -ciu-mă-] /a buciuma + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buciumătór (rar) adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

buciumătór adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. și pl. buciumătoáre

Intrare: buciumător
buciumător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buciumător
  • buciumătorul
  • buciumătoru‑
  • buciumătoare
  • buciumătoarea
plural
  • buciumători
  • buciumătorii
  • buciumătoare
  • buciumătoarele
genitiv-dativ singular
  • buciumător
  • buciumătorului
  • buciumătoare
  • buciumătoarei
plural
  • buciumători
  • buciumătorilor
  • buciumătoare
  • buciumătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buciumător

  • 1. rar Care buciumă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [De trofeu] era aninată armătura mortului și anume un arc... un scut, un corn buciumător. ODOBESCU, S. II 186.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Buciuma + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09