2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buci vt [At: H IV, 280 / V: bocșí, bucșí, butí / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roții.

Intrare: bucit
bucit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucit
  • bucitul
  • bucitu‑
  • buci
  • bucita
plural
  • buciți
  • buciții
  • bucite
  • bucitele
genitiv-dativ singular
  • bucit
  • bucitului
  • bucite
  • bucitei
plural
  • buciți
  • buciților
  • bucite
  • bucitelor
vocativ singular
plural
Intrare: buci (vb.)
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buci
  • bucire
  • bucit
  • bucitu‑
  • bucind
  • bucindu‑
singular plural
  • bucește
  • buciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucesc
(să)
  • bucesc
  • buceam
  • bucii
  • bucisem
a II-a (tu)
  • bucești
(să)
  • bucești
  • buceai
  • buciși
  • buciseși
a III-a (el, ea)
  • bucește
(să)
  • bucească
  • bucea
  • buci
  • bucise
plural I (noi)
  • bucim
(să)
  • bucim
  • buceam
  • bucirăm
  • buciserăm
  • bucisem
a II-a (voi)
  • buciți
(să)
  • buciți
  • buceați
  • bucirăți
  • buciserăți
  • buciseți
a III-a (ei, ele)
  • bucesc
(să)
  • bucească
  • buceau
  • buci
  • buciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)