2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buchisa v vz buchisi

buchisi [At: DEX2 / V: ~sa / E: ns cf buche] (Pfm) 1-2 vtr A face un lucru cu multă caznă și migală. 3 vt A învăța ceva cu efort și migală Si: a buchirisi. 4 vt (Fig) A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți).

BUCHISÁ vb. I v. buchisi.

BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. buche.

BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. Tranz. 1. A efectua (un lucru) cu mare trudă, cu multă frămîntare și migală, fără spor; (mai ales) a citi cu greutate. Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85. Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18. 2. Fig. A bate tare, a lovi,a zdrobi (în bătaie). Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: buchisá (SBIERA. P. 183, CREANGĂ. A. 35) vb. I.

BUCHISÁ vb. I. v. buchisi.

BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare trudă și migală, fără spor; (în special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisá vb. I]

A BUCHISÍ ~ésc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza încet, cu multă migală; a lucra fără spor. 3) A bate îndelung și înăbușit cu pumnii; a buși. /cf. buche

buchisì v. a lovi cu pumnii, a bate îndesat: începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat ISP. [Lit. a bate pe bucile șezutului].

buchisésc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se învață alfabetu chirilic. V. bucheresc 2). Fam. Fac un lucru mic chinuindu-mă mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisăgesc, bat îndesat: l-aŭ buchisit cu pumniĭ (în nord buchisez). V refl. Mă bosîncesc, mă chinuĭesc mult la un lucru mic: ĭa nu te maĭ buchisi cosînd acolo! V. pumnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buchisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 să buchiseáscă

buchisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. buchiseáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

buchisi, buchisesc v. t. a bate pe cineva cu pumnii

Intrare: buchisire
buchisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchisire
  • buchisirea
plural
  • buchisiri
  • buchisirile
genitiv-dativ singular
  • buchisiri
  • buchisirii
plural
  • buchisiri
  • buchisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: buchisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buchisi
  • buchisire
  • buchisit
  • buchisitu‑
  • buchisind
  • buchisindu‑
singular plural
  • buchisește
  • buchisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buchisesc
(să)
  • buchisesc
  • buchiseam
  • buchisii
  • buchisisem
a II-a (tu)
  • buchisești
(să)
  • buchisești
  • buchiseai
  • buchisiși
  • buchisiseși
a III-a (el, ea)
  • buchisește
(să)
  • buchisească
  • buchisea
  • buchisi
  • buchisise
plural I (noi)
  • buchisim
(să)
  • buchisim
  • buchiseam
  • buchisirăm
  • buchisiserăm
  • buchisisem
a II-a (voi)
  • buchisiți
(să)
  • buchisiți
  • buchiseați
  • buchisirăți
  • buchisiserăți
  • buchisiseți
a III-a (ei, ele)
  • buchisesc
(să)
  • buchisească
  • buchiseau
  • buchisi
  • buchisiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buchisa
  • buchisare
  • buchisat
  • buchisatu‑
  • buchisând
  • buchisându‑
singular plural
  • buchisea
  • buchisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buchisez
(să)
  • buchisez
  • buchisam
  • buchisai
  • buchisasem
a II-a (tu)
  • buchisezi
(să)
  • buchisezi
  • buchisai
  • buchisași
  • buchisaseși
a III-a (el, ea)
  • buchisea
(să)
  • buchiseze
  • buchisa
  • buchisă
  • buchisase
plural I (noi)
  • buchisăm
(să)
  • buchisăm
  • buchisam
  • buchisarăm
  • buchisaserăm
  • buchisasem
a II-a (voi)
  • buchisați
(să)
  • buchisați
  • buchisați
  • buchisarăți
  • buchisaserăți
  • buchisaseți
a III-a (ei, ele)
  • buchisea
(să)
  • buchiseze
  • buchisau
  • buchisa
  • buchisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buchisi buchisa popular familiar

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buchirisi 2 exemple
    exemple
    • Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85.
      surse: DLRLC
    • Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate buși (lovi) lovi zdrobi un exemplu
    exemple
    • Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. buche
    surse: DEX '98 DEX '09