11 definiții pentru bucher


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buchér sm [At: ZANNE, P. V, 99 / Pl: ~i / E: buche + -er] (Iuz) 1 Persoană care începe să învețe, să scrie (și să citească). 2 (Pex) Începător. 3 (Rar) Persoană care învață pe dinafară, prin repetări Cf tocilar.

BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

BUCHÉR, bucheri, s. m. (Învechit) Persoană care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoană care învață pe dinafară (fără a pricepe bine cele învățate). Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte. CREANGĂ, A. 89.

BUCHÉR, bucheri, s. m. (Înv.) Persoana care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoana care învață pe dinafară, în mod mecanic. – Din buche + suf. -ar.

BUCHÉR ~i m. 1) înv. Persoană care abia învață buchiile; începător în ale învățăturii. 2) fam. Persoană care învață ceva în mod mecanic, fără a pătrunde în esența celor învățate; tocilar. /buche + suf. ~ar

bucher m. 1. cel ce învață buchile; 2. fig. începător, care știe încă puțin; 3. rutinar: era bucher de frunte și tâmp în felul său CR.

buchér m. (d. buche). Care învață să citească Fig. Care știe prea puțin din ceĭa ce ar trebui să știe. Care învață pe de rost buchea cărțiĭ fără să priceapă înțelesu. Care (ca profesor) se ține de buchea cărțiĭ (cerînd elevuluĭ să-ĭ spuĭe lecțiunea cuvînt cu cuvînt) saŭ (ca judecător, avocat ș.a.) se ține servil de textu legiĭ, pareatcă. – Fem. bucheríță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buchér s. m., pl. buchéri

buchér s. m., pl. buchéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCHÉR s. (fig.) tocilar. (E un ~ la școală.)

BUCHER s. (fig.) tocilar. (E un ~ la școală.)

Intrare: bucher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucher
  • bucherul
  • bucheru‑
plural
  • bucheri
  • bucherii
genitiv-dativ singular
  • bucher
  • bucherului
plural
  • bucheri
  • bucherilor
vocativ singular
  • bucherule
  • buchere
plural
  • bucherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucher

  • 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tocilar un exemplu
    exemple
    • Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte. CREANGĂ, A. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Buche + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09