13 definiții pentru bucher
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCHER, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.
BUCHER, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bucher sm [At: ZANNE, P. V, 99 / Pl: ~i / E: buche + -er] (Iuz) 1 Persoană care începe să învețe, să scrie (și să citească). 2 (Pex) Începător. 3 (Rar) Persoană care învață pe dinafară, prin repetări Cf tocilar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucher s.m. 1 (înv.) Persoană care învață buchile, care se află abia la alfabet. ♦ Gener. Persoană care este începătoare la învățătură sau care știe foarte puțin. Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte (CR.). 2 (pop.) Persoană care învață ceva mecanic, fără să înțeleagă ce învață, care tocește. • pl. -i. /buche + -er.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCHER, bucheri, s. m. (Învechit) Persoană care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoană care învață pe dinafară (fără a pricepe bine cele învățate). Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte. CREANGĂ, A. 89.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCHER, bucheri, s. m. (Înv.) Persoana care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoana care învață pe dinafară, în mod mecanic. – Din buche + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUCHER ~i m. 1) înv. Persoană care abia învață buchiile; începător în ale învățăturii. 2) fam. Persoană care învață ceva în mod mecanic, fără a pătrunde în esența celor învățate; tocilar. /buche + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucher m. 1. cel ce învață buchile; 2. fig. începător, care știe încă puțin; 3. rutinar: era bucher de frunte și tâmp în felul său CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buchér m. (d. buche). Care învață să citească Fig. Care știe prea puțin din ceĭa ce ar trebui să știe. Care învață pe de rost buchea cărțiĭ fără să priceapă înțelesu. Care (ca profesor) se ține de buchea cărțiĭ (cerînd elevuluĭ să-ĭ spuĭe lecțiunea cuvînt cu cuvînt) saŭ (ca judecător, avocat ș.a.) se ține servil de textu legiĭ, pareatcă. – Fem. bucheríță, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bucher s. m., pl. bucheri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bucher s. m., pl. bucheri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucher s. m., pl. bucheri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUCHER s. (fig.) tocilar. (E un ~ la școală.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUCHER s. (fig.) tocilar. (E un ~ la școală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bucher, bucherisubstantiv masculin
- 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tocilar
- Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte. CREANGĂ, A. 89. DLRLC
-
- 2. Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Buche + sufix -ar. DEX '98 DEX '09