2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

bucălái a vz bucălat

bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, 1. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).

BUCĂLÁT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă

bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.

bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. sg. bucălátă, pl. bucăláte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCĂLÁT adj. v. grăsuț.

BUCĂLAT adj. bucălai, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Prunc ~.)

Bucălat ≠ scofâlcit, supt


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bucălată, bucălate adj. f. (d. femei) cu fese mari.

Intrare: bucălată
bucălată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăla
  • bucălata
plural
  • bucălate
  • bucălatele
genitiv-dativ singular
  • bucălate
  • bucălatei
plural
  • bucălate
  • bucălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bucălat
bucălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălat
  • bucălatul
  • bucălatu‑
  • bucăla
  • bucălata
plural
  • bucălați
  • bucălații
  • bucălate
  • bucălatele
genitiv-dativ singular
  • bucălat
  • bucălatului
  • bucălate
  • bucălatei
plural
  • bucălați
  • bucălaților
  • bucălate
  • bucălatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucălat

  • 1. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat.
    exemple
    • N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, I. M. 58.
      surse: DLRLC
    • Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135.
      surse: DLRLC
    • Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. bucă
    surse: DEX '98 DEX '09