5 definiții pentru bucăcioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucăcioáră sf [At: RETEGANUL, P. I, 42/24 / Pl: ~re / E: bucată + -oară] Bucată mică.

BUCĂCIOÁRĂ, bucăcioare, s. f. (Reg.) Bucățică. – Din buc[ată] + suf. -ăcioară.

BUCĂCIOÁRE s. f. pl. Diminutiv al lui bucate (1). Am bucăcioare bune, cum trebuie la prunci. RETEGANUL, P. I 42.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCĂCIOÁRĂ s. v. bucățică, fărâmă, pic.

bucăcioa s. v. BUCĂȚICĂ. FĂRÎMĂ. PIC.

Intrare: bucăcioară
bucăcioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăcioa
  • bucăcioara
plural
  • bucăcioare
  • bucăcioarele
genitiv-dativ singular
  • bucăcioare
  • bucăcioarei
plural
  • bucăcioare
  • bucăcioarelor
vocativ singular
plural

bucăcioară

etimologie:

  • buc[ată] + sufix -ăcioară.
    surse: DLRM