2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucățeli vt [At: DEX2 / Pzi: ~lesc / E: bucățele] (Reg) A îmbucătăți.

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) A tăia în bucățele, a îmbucătăți. (Refl. pas.) Uite așa de laolaltă toată [moșia] s-a bucățelit. CONTEMPORANUL, I 198.

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bucăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucățelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 să bucățeleáscă

bucățelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCĂȚELÍ vb. v. îmbucătăți.

bucățeli vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI.

Intrare: bucățelit
bucățelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățelit
  • bucățelitul
  • bucățelitu‑
  • bucățeli
  • bucățelita
plural
  • bucățeliți
  • bucățeliții
  • bucățelite
  • bucățelitele
genitiv-dativ singular
  • bucățelit
  • bucățelitului
  • bucățelite
  • bucățelitei
plural
  • bucățeliți
  • bucățeliților
  • bucățelite
  • bucățelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bucățeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucățeli
  • bucățelire
  • bucățelit
  • bucățelitu‑
  • bucățelind
  • bucățelindu‑
singular plural
  • bucățelește
  • bucățeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucățelesc
(să)
  • bucățelesc
  • bucățeleam
  • bucățelii
  • bucățelisem
a II-a (tu)
  • bucățelești
(să)
  • bucățelești
  • bucățeleai
  • bucățeliși
  • bucățeliseși
a III-a (el, ea)
  • bucățelește
(să)
  • bucățelească
  • bucățelea
  • bucățeli
  • bucățelise
plural I (noi)
  • bucățelim
(să)
  • bucățelim
  • bucățeleam
  • bucățelirăm
  • bucățeliserăm
  • bucățelisem
a II-a (voi)
  • bucățeliți
(să)
  • bucățeliți
  • bucățeleați
  • bucățelirăți
  • bucățeliserăți
  • bucățeliseți
a III-a (ei, ele)
  • bucățelesc
(să)
  • bucățelească
  • bucățeleau
  • bucățeli
  • bucățeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucățeli

etimologie:

  • bucățele (pluralul lui bucățică).
    surse: DEX '09 DEX '98