9 definiții pentru bucățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂȚÉL, bucăței, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de suf.).

bucățél sm [At: DEX2 / E: bucățea css] Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina)

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.

bucățél m., pl. (d. bucată). O plantă graminee care crește pin fînețe (agrostis canina).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii

bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCĂȚÉL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-câinească.

BUCĂȚEL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-cîinească.

Intrare: bucățel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățel
  • bucățelul
  • bucățelu‑
plural
  • bucăței
  • bucățeii
genitiv-dativ singular
  • bucățel
  • bucățelului
plural
  • bucăței
  • bucățeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucățel Agrostis

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: iarbă-câinească

etimologie:

  • bucățea (prin substituire de sufix).
    surse: DEX '09 DEX '98