3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucățea sf [At: DA / Pl: ~ele / E: bucată + -ea] Bucată mică.

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.

BUCĂȚEÁ s. f. v. bucățică.

BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Din bucată + suf. -ea.

bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți.

bucățícă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86/2 / Pl: ~țele / E: bucată + -ică] 1-2 (Șhp) Bucată (mică). 3 (Fig; fam) Fată (sau femeie) frumoasă. 4 (Arg; îs ~ bună) Femeie ușoară. 5 (Fam; îs ~ ruptă) Persoană care seamănă foarte mult cu unul din membrii familiei sale. 6 Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. 7 (Îe) A-și da ~ ca de la gură A fi foarte darnic sau altruist. 8 (Îe) A lua (cuiva) ~ ca de la gură A lipsi pe cineva de strictul necesar traiului. corectată

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. ◊ (Cu complement intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. 1. v. bucată (1). I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66. ◊ Expr. A tace (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = a fărîmița, a mărunți. Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 12.4. Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64. Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. (În legătură cu verbele «a fi», «a semăna» etc.) Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă, bucățică = exact la fel, leit (cu cineva). Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75. Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250. Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173. ♦ (Prin restricție, cu nuanță afectivă) Lucru de mîncare. îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la serviri la trei. BASSARABESCU, V. 4. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi generos. A-i lua (cuiva) bucățica din gură = a exploata pe cineva, lipsindu-l chiar și de strictul necesar. [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72. 2. v. bucată (2). Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173. Averea bogatului mănîncă bucățica săracului ( = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are). – Variantă: (rar) bucățeá (MARIAN, la TDRG) s. f.

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată.Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărâmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar.

A BUCĂȚÍ ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată

bucățică f. bucată mică; bucățică ruptă din, leit, aidoma la chip.

bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.

bucățícă f., pl. ele (dim. d. bucată). Bucată mică. Fig. Iron. Bună bucățică, bun tacîm, bună pramatie: acest băĭat e o bună bucățică. Bucățică ruptă, leit, aidoma: acest băĭat e bucățică ruptă tată-su. Pl. Lucrurĭ bune (de mîncare). – În nord și bî-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucățeá (pop.) s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă

!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele

arată toate definițiile

Intrare: bucățea
bucățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățea
  • bucățeaua
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural
Intrare: bucăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucăți
  • bucățire
  • bucățit
  • bucățitu‑
  • bucățind
  • bucățindu‑
singular plural
  • bucățește
  • bucățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucățesc
(să)
  • bucățesc
  • bucățeam
  • bucății
  • bucățisem
a II-a (tu)
  • bucățești
(să)
  • bucățești
  • bucățeai
  • bucățiși
  • bucățiseși
a III-a (el, ea)
  • bucățește
(să)
  • bucățească
  • bucățea
  • bucăți
  • bucățise
plural I (noi)
  • bucățim
(să)
  • bucățim
  • bucățeam
  • bucățirăm
  • bucățiserăm
  • bucățisem
a II-a (voi)
  • bucățiți
(să)
  • bucățiți
  • bucățeați
  • bucățirăți
  • bucățiserăți
  • bucățiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucățesc
(să)
  • bucățească
  • bucățeau
  • bucăți
  • bucățiseră
Intrare: bucățică
bucățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăți
  • bucățica
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural
bucățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățea
  • bucățeaua
plural
  • bucățele
  • bucățelele
genitiv-dativ singular
  • bucățele
  • bucățelei
plural
  • bucățele
  • bucățelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucățea

etimologie:

  • Bucată + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09

bucăți

  • 1. popular A tăia sau a sfâșia în bucăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciocârti ciopârți îmbucătăți 3 exemple
    exemple
    • Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122.
      surse: DLRLC
    • Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351.
      surse: DLRLC
    • Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bucată
    surse: DEX '09 DEX '98

bucățică bucățea

  • 1. Diminutiv al lui bucată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucățea 3 exemple
    exemple
    • I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143.
      surse: DLRLC
    • Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66.
      surse: DLRLC
    • Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = fărâmița mărunți
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124.
        surse: DLRLC
      • Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64.
        surse: DLRLC
      • Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75.
        surse: DLRLC
      • Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250.
        surse: DLRLC
      • Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la servici la trei. BASSARABESCU, V. 4.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.3.2. expresie A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72.
          surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Averea bogatului mănîncă bucățica săracului = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bucată + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09