3 intrări
33 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.
BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bucățea sf [At: DA / Pl: ~ele / E: bucată + -ea] Bucată mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚEÁ s. f. v. bucățică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Din bucată + suf. -ea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucățícă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86/2 / Pl: ~țele / E: bucată + -ică] 1-2 (Șhp) Bucată (mică). 3 (Fig; fam) Fată (sau femeie) frumoasă. 4 (Arg; îs ~ bună) Femeie ușoară. 5 (Fam; îs ~ ruptă) Persoană care seamănă foarte mult cu unul din membrii familiei sale. 6 Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. 7 (Îe) A-și da ~ ca de la gură A fi foarte darnic sau altruist. 8 (Îe) A lua (cuiva) ~ ca de la gură A lipsi pe cineva de strictul necesar traiului. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. ◊ (Cu complement intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. 1. v. bucată (1). I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143. Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66. ◊ Expr. A tace (sau a tăia, a rupe) bucățele (-bucățele) = a fărîmița, a mărunți. Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 12.4. Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64. Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443. (În legătură cu verbele «a fi», «a semăna» etc.) Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă, bucățică = exact la fel, leit (cu cineva). Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75. Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250. Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173. ♦ (Prin restricție, cu nuanță afectivă) Lucru de mîncare. Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la serviri la trei. BASSARABESCU, V. 4. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi generos. A-i lua (cuiva) bucățica din gură = a exploata pe cineva, lipsindu-l chiar și de strictul necesar. [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72. 2. v. bucată (2). Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173. Averea bogatului mănîncă bucățica săracului ( = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are). – Variantă: (rar) bucățeá (MARIAN, la TDRG) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. ◊ Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărâmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A BUCĂȚÍ ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucățì v. a face bucăți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bucățică f. bucată mică; bucățică ruptă din, leit, aidoma la chip.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucățícă f., pl. ele (dim. d. bucată). Bucată mică. Fig. Iron. Bună bucățică, bun tacîm, bună pramatie: acest băĭat e o bună bucățică. Bucățică ruptă, leit, aidoma: acest băĭat e bucățică ruptă tată-su. Pl. Lucrurĭ bune (de mîncare). – În nord și bî-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bucățeá (pop.) s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 să bucățeáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!bucățícă s. f., g.-d. art. bucățélei; pl. bucățéle, art. bucățélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bucățea
- surse: DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Bucată + sufix -ea.surse: DEX '98 DEX '09
bucăți
- exemple
- Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122.surse: DLRLC
- Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351.surse: DLRLC
- Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.surse: DLRLC
-
etimologie:
- bucatăsurse: DEX '09 DEX '98
bucățică bucățea
- exemple
- I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită. CREANGĂ, P. 143.surse: DLRLC
- Sfîșiind pasportul, aruncam bucățelele în apă. NEGRUZZI, S. I 66.surse: DLRLC
- Merg o bucățică bunișoară. SBIERA, P. 173.surse: DLRLC
- surse: DLRLC 3 exempleexemple
- Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124.surse: DLRLC
- Îl făcu bucățele-bucățele, cu paloșul. ISPIRESCU, U. 64.surse: DLRLC
- Șarpele se zvîrcolea... Și d-a lungul se lungea. Atunci el mi-l tăbăra, Bucățele că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 443.surse: DLRLC
-
- 1.2. expresie Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Îți samănă ție, ruptă bucățică! CREANGĂ, P. 75.surse: DLRLC
- Fețișoara lui... bucățică ruptă tată-său în picioare. CREANGĂ, P. 250.surse: DLRLC
- Îmi seamănă mie... bucățică tăiată. ALECSANDRI, T. I 173.surse: DLRLC
-
- 1.3. Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Îi puneau masă curată și-i păstrau bucățica cea mai aleasă, cînd venea de la servici la trei. BASSARABESCU, V. 4.surse: DLRLC
- 1.3.1. expresie A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.3.2. expresie A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- [Boierul] ca un om făr’de inimă, a tot căutat să ne gîtuie și să ne ieie și bucățica copiilor din gură. BUJOR, S. 72.surse: DLRLC
-
-
- 1.4. expresie Averea bogatului mănîncă bucățica săracului = din cauza exploatării, țăranul sărac pierde și puținul ce-l are.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Bucată + sufix -ică.surse: DEX '98 DEX '09