O definiție pentru buburuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.

Intrare: buburuț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuț
  • buburuțul
  • buburuțu‑
plural
  • buburuți
  • buburuții
genitiv-dativ singular
  • buburuț
  • buburuțului
plural
  • buburuți
  • buburuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)