12 definiții pentru bubuliță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBULIȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

BUBULIȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.

bubuliță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: bubă1 + uliță] 1-2 (Șhp) Bubă1 (mică).

bubuliță s.f. Dim. al lui bubă; bubă mică; bubiță, bubușoară. • pl. -e. /bubă + -uliță.

BUBULIȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă.

BUBULIȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă.

bubulíță f., pl. e. (d. bubă, ca crucĭuliță d. cruce. D. rom. vine sîrb. bubuljica. V. bubă). Bubă mică. – Mai rar bubușoară, bubuță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bubuliță s. f., g.-d. art. bubuliței; pl. bubulițe

bubuliță s. f., g.-d. art. bubuliței; pl. bubulițe

bubuliță s. f., g.-d. art. bubuliței; pl. bubulițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBULIȚĂ s. 1. v. bubiță. 2. (la pl.) v. papule.

BUBULIȚĂ s. (MED.) 1. bubiță, (pop.) zgaibă, zgrăbunță. (Are o ~ pe mînă.) 2. (la pl.) bășicuțe (pl.), papule (pl.), spuzeală. (Ți-au apărut niște ~. )

Intrare: bubuliță
bubuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuliță
  • bubulița
plural
  • bubulițe
  • bubulițele
genitiv-dativ singular
  • bubulițe
  • bubuliței
plural
  • bubulițe
  • bubulițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bubuliță, bubulițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui bubă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubiță
etimologie:
  • Bubă + sufix -uliță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.