9 definiții pentru bubuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

bubuitor, ~oare a [At: MARIAN, Î. 356 / P: ~bu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: bubui + -tor] Care produce zgomote asemănătoare tunetului.

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. Răspund [valurile] îndîrjite, în cor, la sfidarea înaltă A tunelului bubuitor. TOMA, C. V. 351. – Pronunțat: -bu-i-.

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. – Din bubui + suf. -(i)tor.

BUBUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care bubuie; producător de bubuituri. [Sil. -bu-i-] /a bubui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bubuitór (-bu-i-) adj. m., pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre

bubuitór adj. m. (sil. -bu-i-), pl. bubuitóri; f. sg. și pl. bubuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie ~oare.)

BUBUITOR adj. detunător, tunător. (Explozie ~.).

Intrare: bubuitor
bubuitor adjectiv
  • silabație: bu-bu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuitor
  • bubuitorul
  • bubuitoru‑
  • bubuitoare
  • bubuitoarea
plural
  • bubuitori
  • bubuitorii
  • bubuitoare
  • bubuitoarele
genitiv-dativ singular
  • bubuitor
  • bubuitorului
  • bubuitoare
  • bubuitoarei
plural
  • bubuitori
  • bubuitorilor
  • bubuitoare
  • bubuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bubuitor

etimologie:

  • Bubui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09