2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bușní vi [At: MIHĂESCU, D. A. 74 / Pzi: ~nesc / E: nct] 1 (D. sobe) A scoate, brusc, fum și flăcări. 2 (D. ființe) A țâșni.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUȘNÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, musti, năvăli, răbufni, țâșni.

bușni vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. MUSTI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.

Intrare: bușnire
bușnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușnire
  • bușnirea
plural
  • bușniri
  • bușnirile
genitiv-dativ singular
  • bușniri
  • bușnirii
plural
  • bușniri
  • bușnirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bușni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bușni
  • bușnire
  • bușnit
  • bușnitu‑
  • bușnind
  • bușnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bușnește
(să)
  • bușnească
  • bușnea
  • bușni
  • bușnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bușnesc
(să)
  • bușnească
  • bușneau
  • bușni
  • bușniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)