5 definiții pentru bușlui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bușlui v vz bușuli

BUȘLUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A (se) neliniști, a (se) tulbura; a (se) amărî, a (se) întrista. Au gîndit cum pre tine Ei să te bușluiască. VCC, 47. Bushlueskumĕ. Conturbor. Bushluiesk. Conturbo. AC, 331. Inima mea foarte se bușului. MISC. SEC. XVII. 96r; cf. VCC, 8, 91; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: bușului (MISC. SEC. XVII, 96r). Etimologie: magh. búsúlni. Vezi și bușluială, bușluitor. Cf. giutrui. verb

BUȘULUI vb. v. bușlui. verb

bușluĭésc V. mușluĭesc.

mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.

Intrare: bușlui
bușlui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.