2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brutalizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: brutaliza] (Nob) Maltratare.

brutalizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: brutaliza] Maltratat.

brutaliza vt [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr brutaliser] A maltrata. corectată

BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata (pe cineva) cu brutalitate; a maltrata.

BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Fr. brutaliser.

BRUTALIZÁ vb. I. tr. A trata cu brutalitate, a maltrata (pe cineva). [< fr. brutaliser].

BRUTALIZÁ vb. tr. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta. (< fr. brutaliser)

A BRUTALIZÁ ~éz tranz. (persoane) A trata în mod brutal; a maltrata. /<fr. brutaliser

*brutalizéz v. tr. (fr. brutaliser). Tratez aspru (chear și lovind).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brutalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 brutalizeáză

brutalizá vb., ind. prez. 1 sg. brutalizéz, 3 sg. și pl. brutalizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUTALIZÁ vb. v. maltrata.

BRUTALIZA vb. a brusca, a maltrata, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)

Intrare: brutalizat
brutalizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brutalizat
  • brutalizatul
  • brutalizatu‑
  • brutaliza
  • brutalizata
plural
  • brutalizați
  • brutalizații
  • brutalizate
  • brutalizatele
genitiv-dativ singular
  • brutalizat
  • brutalizatului
  • brutalizate
  • brutalizatei
plural
  • brutalizați
  • brutalizaților
  • brutalizate
  • brutalizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: brutaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brutaliza
  • brutalizare
  • brutalizat
  • brutalizatu‑
  • brutalizând
  • brutalizându‑
singular plural
  • brutalizea
  • brutalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brutalizez
(să)
  • brutalizez
  • brutalizam
  • brutalizai
  • brutalizasem
a II-a (tu)
  • brutalizezi
(să)
  • brutalizezi
  • brutalizai
  • brutalizași
  • brutalizaseși
a III-a (el, ea)
  • brutalizea
(să)
  • brutalizeze
  • brutaliza
  • brutaliză
  • brutalizase
plural I (noi)
  • brutalizăm
(să)
  • brutalizăm
  • brutalizam
  • brutalizarăm
  • brutalizaserăm
  • brutalizasem
a II-a (voi)
  • brutalizați
(să)
  • brutalizați
  • brutalizați
  • brutalizarăți
  • brutalizaserăți
  • brutalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • brutalizea
(să)
  • brutalizeze
  • brutalizau
  • brutaliza
  • brutalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brutaliza

etimologie: