bruscat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: brusca] 1 Care este tratat cu asprime Si: bruftuit, repezit. 2 (D. procese, evenimente; rar) Forțat.

bruscat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: brusca] (Rar) 1-3 Bruscare (1-3).

bruscat¹ s.n. Bruscare. • /v. brusca.

bruscat², -ă adj. Care a fost tratat cu brutalitate, cu violență. Văzîndu-se bruscat, s-a supărat și a plecat. • pl. -ți, -te. /v. brusca.

bruscate, s.f., pl. (reg.; mag.) Resturi animale folosite în vrăji și farmece: „De făcătură așe fac: strâng câte bruscate-s pă latu pământului într-o oală și le pun la foc, așe, înt-on cuptiori (…). În oală-s labe de tăt feliu de animale de pădure. Tăt feliu de lăbucă strânji acolo, să forfotească. Trebe să fie și de cocoș de pădure și de vulpe, de tăt felul” (Bilțiu, 2001: 183). – Et. nec.

bruscate, s.f., pl. – (reg.; mag.) Resturi animale folosite în vrăji și farmece: „De făcătură așe fac: strâng câte bruscate-s pă latu pământului într-o oală și le pun la foc, așe, înt-on cuptiori (…). În oală-s labe de tăt feliu de animale de pădure. Tăt feliu de lăbucă strânji acolo, să forfotească. Trebe să fie și de cocoș de pădure și de vulpe, de tăt felul” (Bilțiu, 2001: 183). – Et. nec.

bruscate, s.f., pl. – (mag.) Resturi animale folosite în vrăji și farmece: „De făcătură așe fac: strâng câte bruscate-s pă latu pământului într-o oală și le pun la foc, așe, înt-on cuptiori (…). În oală-s labe de tăt feliu de animale de pădure. Tăt feliu de lăbucă strânji acolo, să forfotească. Trebe să fie și de cocoș de pădure și de vulpe, de tăt felul” (Bilțiu 2001: 183). – Et. nec.