2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bruscat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: brusca] 1 Care este tratat cu asprime Si: bruftuit, repezit. 2 (D. procese, evenimente; rar) Forțat.

bruscát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: brusca] (Rar) 1-3 Bruscare (1-3).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bruscáte, s.f., pl. – (reg.; mag.) Resturi animale folosite în vrăji și farmece: „De făcătură așe fac: strâng câte bruscate-s pă latu pământului într-o oală și le pun la foc, așe, înt-on cuptiori (…). În oală-s labe de tăt feliu de animale de pădure. Tăt feliu de lăbucă strânji acolo, să forfotească. Trebe să fie și de cocoș de pădure și de vulpe, de tăt felul” (Bilțiu, 2001: 183). – Et. nec.

bruscáte, s.f., pl. – (mag.) Resturi animale folosite în vrăji și farmece: „De făcătură așe fac: strâng câte bruscate-s pă latu pământului într-o oală și le pun la foc, așe, înt-on cuptiori (…). În oală-s labe de tăt feliu de animale de pădure. Tăt feliu de lăbucă strânji acolo, să forfotească. Trebe să fie și de cocoș de pădure și de vulpe, de tăt felul” (Bilțiu 2001: 183). – Et. nec.

Intrare: bruscate
bruscate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bruscat
bruscat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruscat
  • bruscatul
  • bruscatu‑
  • brusca
  • bruscata
plural
  • bruscați
  • bruscații
  • bruscate
  • bruscatele
genitiv-dativ singular
  • bruscat
  • bruscatului
  • bruscate
  • bruscatei
plural
  • bruscați
  • bruscaților
  • bruscate
  • bruscatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)