2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

bruscare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: brusca] (Rar) 1 Tratare cu asprime, fără menajamente Si: bruschețe. 2 Violență. 3 Forțare a desfășurării unui eveniment.

BRUSCÁRE s.f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. [< brusca].

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

brusca vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: ~schéz / E: fr brusquer] 1 A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente Si: a bruftui, a repezi. 2 A se purta violent cu cineva. 3 A grăbi desfășurarea unui eveniment.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A trata cu asprime și fără menajamente; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. ◊ (Cu privire la procese care se desfășoară în timp) A grăbi, a pripi, a forța. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.

BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].

BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)

A BRUSCÁ ~chéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfășurarea unor acțiuni) A accelera în mod forțat. /<fr. brusquer

bruscà v. 1. a trata într’un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita.

*bruschéz, a - v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, 3 sg. și pl. bruscheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUSCÁRE s. 1. (pop. și fam.) bruftuire, bruftuluire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. v. maltratare.

BRUSCARE s. 1. (pop. și fam.) bruftuire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. brutalizare, maltratare, (livr.) molestare. (~ soției.)

BRUSCÁ vb. 1. (pop. și fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ți-a vorbit frumos și tu l-ai ~.) 2. v. maltrata.

BRUSCA vb. 1. (pop. și fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ți-a vorbit frumos și tu l-ai ~.) 2. a brutaliza, a maltrata, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (O ~ sistematic.)

arată toate definițiile

Intrare: bruscare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruscare
  • bruscarea
plural
  • bruscări
  • bruscările
genitiv-dativ singular
  • bruscări
  • bruscării
plural
  • bruscări
  • bruscărilor
vocativ singular
plural
Intrare: brusca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brusca
  • bruscare
  • bruscat
  • bruscatu‑
  • bruscând
  • bruscându‑
singular plural
  • bruschea
  • bruscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruschez
(să)
  • bruschez
  • bruscam
  • bruscai
  • bruscasem
a II-a (tu)
  • bruschezi
(să)
  • bruschezi
  • bruscai
  • bruscași
  • bruscaseși
a III-a (el, ea)
  • bruschea
(să)
  • bruscheze
  • brusca
  • bruscă
  • bruscase
plural I (noi)
  • bruscăm
(să)
  • bruscăm
  • bruscam
  • bruscarăm
  • bruscaserăm
  • bruscasem
a II-a (voi)
  • bruscați
(să)
  • bruscați
  • bruscați
  • bruscarăți
  • bruscaserăți
  • bruscaseți
a III-a (ei, ele)
  • bruschea
(să)
  • bruscheze
  • bruscau
  • brusca
  • bruscaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruscare

  • 1. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi brusca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

brusca

  • 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bruftui repezi attach_file un exemplu
    exemple
    • Se răsti la el și-l bruscă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se purta violent cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: forța grăbi pripi attach_file un exemplu
    exemple
    • Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.
      surse: DLRLC

etimologie: