opțiuni

2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

brunét, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr brunet] 1-2 (Persoană) cu pielea (feței) de culoare negricioasă și părul brun.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni) Brun. Zoe - fată mai brunetă – la fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82. Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ (Substantivat, f.) O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet.

BRUNÉT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet].

BRUNÉT, -Ă adj., s. m. f. brun (II). (< fr. brunet)

BRUNÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) v. BRUN II. /<fr. brunet

brunet a. și m. cam brun la față, oacheș.

*brunét, -ă adj. (fr. brunet, dim. d. brun). Oacheș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; f. sg. brunétă, pl. brunéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUNÉT adj. brun, negricios, oacheș, tuciuriu, (rar) țigănatic, țigănos, (înv. și pop.) smolit, (pop.) negriu, (reg.) negros, (Transilv.) bărnaci, (glumeț sau ir.) balaoacheș. (Om ~; față ~.)

BRUNET adj. brun, negricios, oacheș, tuciuriu, (rar) țigănatic, țigănos, (înv. și pop.) smolit, (pop.) negriu, (reg.) negros, (Transilv.) bărnaci, (glumeț sau ir.) balaoacheș. (Om ~; față ~.)

Brunet ≠ blond


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brunet, -ă, bruneți, -ete s. m., s. f. (eufem.) țigan, rrom

Intrare: brunetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brunetă
  • bruneta
plural
  • brunete
  • brunetele
genitiv-dativ singular
  • brunete
  • brunetei
plural
  • brunete
  • brunetelor
vocativ singular
  • brunetă
  • bruneto
plural
  • brunetelor
Intrare: brunet (adj.)
brunet1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brunet
  • brunetul
  • brunetu‑
  • brunetă
  • bruneta
plural
  • bruneți
  • bruneții
  • brunete
  • brunetele
genitiv-dativ singular
  • brunet
  • brunetului
  • brunete
  • brunetei
plural
  • bruneți
  • bruneților
  • brunete
  • brunetelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brunet, -ă brunetă

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: brun (adj.) oacheș antonime: blond 3 exemple
    exemple
    • Zoe – fată mai brunetă – la fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36.
      surse: DLRLC

etimologie: