brunat, -ă adj. 1 (chim.; despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit, prin brunare, cu un strat protector de oxizi de culoare brună sau neagră. 2 (despre piele) Bronzată la soare; înnegrită. Fața-i rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu (HOG.). • pl. -ți, -te. /v. bruna.