opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

brunat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: bruna] (D. piese metalice) Acoperit cu un strat anticoroziv de oxizi de culoare închisă.

brunat, -ă adj. 1 (chim.; despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit, prin brunare, cu un strat protector de oxizi de culoare brună sau neagră. 2 (despre piele) Bronzată la soare; înnegrită. Fața-i rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu (HOG.). • pl. -ți, -te. /v. bruna.

BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Rar) înnegrit de soare; bronzat. Fața-i rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea ( = prelungire) de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32.

BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. 1. (Despre oțel sau fier) Acoperit cu un strat de oxizi. 2. (Rar) Înnegrit de soare. – V. bruna.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

bruna vt [At: LTR / Pzi: ~nez / E: fr brunir] A acoperi chimic o piesă de metal cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune.

bruna vb. I. tr. (chim.; compl. indică piese din fier, oțel, cupru etc.) A acoperi pe cale chimică cu un strat protector de oxizi de culoare brună sau neagră, împotriva coroziunii. ◊ (refl. pas.) Piesa se brunează pe suprafața exterioară. • pl. -ez. /<fr. brunir.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. (Cu privire la fier sau oțel) A acoperi, pe cale chimică, cu un strat de oxizi, cu scopul de a-l proteja împotriva acțiunii dăunătoare a aerului, a apei sau a soluțiilor saline. (Refl. pas.) Armamentul portativ se brunează de obicei pe toate suprafețele exterioare.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi, pentru a le feri de coroziune. – Fr. brunir.

BRUNÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. [< fr. brunir].

BRUNÁ vb. tr. a acoperi oțelul, cuprul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. (< fr. brunir)

A BRUNÁ ~éz tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de oxizi de culoare brună (pentru a proteja de coroziune). /<fr. brunir

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bruna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brunez, 3 brunează; conj. prez. 1 sg. să brunez, 3 să bruneze

bruna (a ~) vb., ind. prez. 3 brunează

bruná vb., ind. prez. 1 sg. brunéz, 3 sg. și pl. bruneáză

Intrare: brunat
brunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brunat
  • brunatul
  • brunatu‑
  • brunată
  • brunata
plural
  • brunați
  • brunații
  • brunate
  • brunatele
genitiv-dativ singular
  • brunat
  • brunatului
  • brunate
  • brunatei
plural
  • brunați
  • brunaților
  • brunate
  • brunatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bruna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruna
  • brunare
  • brunat
  • brunatu‑
  • brunând
  • brunându‑
 singular plural
  • brunează
  • brunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brunez
 (să)
  • brunez
  • brunam
  • brunai
  • brunasem
a II-a (tu)
  • brunezi
 (să)
  • brunezi
  • brunai
  • brunași
  • brunaseși
a III-a (el, ea)
  • brunează
 (să)
  • bruneze
  • bruna
  • brună
  • brunase
plural I (noi)
  • brunăm
 (să)
  • brunăm
  • brunam
  • brunarăm
  • brunaserăm
  • brunasem
a II-a (voi)
  • brunați
 (să)
  • brunați
  • brunați
  • brunarăți
  • brunaserăți
  • brunaseți
a III-a (ei, ele)
  • brunează
 (să)
  • bruneze
  • brunau
  • brunară
  • brunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brunat, brunatăadjectiv

  • 1. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. DEX '09 DEX '98
  • 2. rar Înnegrit de soare. DLRLC
    sinonime: bronzat înnegrit
    • format_quote Fața-i rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea (= prelungire) de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32. DLRLC
etimologie:
  • vezi bruna DEX '98 DEX '09

bruna, brunezverb

  • 1. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote reflexiv pasiv Armamentul portativ se brunează de obicei pe toate suprafețele exterioare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.