5 definiții pentru brum

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

brum sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: ger Brummen] Perturbație într-un sistem de transmisie audio, ca un zgomot de frecvență joasă suprapus peste semnalul util.

brum s.n. (comunic.) Zgomot de fond perturbator produs într-un sistem de transmisie audio, provocat de alimentarea amplificatoarelor de audiofrecvență de la rețeaua de curent electric alternativ. • pl. -uri. /<germ. Brummen.

BRUM s. n. zgomot perturbator la ieșirea amplificatoarelor de audiofrecvență, datorat alimentării lor de la rețeaua de curent electric alternativ. (< germ. Brummen)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: brum
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brum
  • brumul
  • brumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brum
  • brumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brumsubstantiv neutru

  • 1. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.