brulínc sm vz burlinc

brulinc m. V. burlinc.

brulínc V. burlinc.

burlínc² sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Vas în care se păstrează brânza pe timp de iarnă. 2 Conținutul unui burlinc² (1).

burlinc¹ sm [At: LB / V: brul~ / Pl: ~nci / E: ger Brelenk] 1 Purcel înțărcat. 2 Purcel grăsuț.

1) burlínc, bîrlíng și brulínc m. (sas. brelenk, d. germ. frischling, id.). Trans. Purcel.