2 definiții pentru bruitism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUITÍSM s. n. curent care preconiza utilizarea zgomotelor ca element determinant, eliminând sau limitând sunetul muzical. (< fr. bruitisme)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bruitism (< fr. bruit, „zgomot”), denumire dată încercărilor lui Pratella, Russolo și ale altor „futuriști” italieni din al doilea deceniu al sec. 20 de a crea o „artă a zgomotelor”. Utilizând surse naturale, ba chiar și o mașină capabilă să producă mai multe tipuri de zgomote*, autorii caută să exalte „plăcerea acustică rezultată din combinațiile acestora”, ineditul sonorităților ce evocau cu predilecție – în consensul esteticii futuriste – ambianța citadină. B. a premers, înaintea apariției benzii (III) magnetice, încercările de muzică concretă*.

Intrare: bruitism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruitism
  • bruitismul
  • bruitismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bruitism
  • bruitismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)