O definiție pentru bruit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUÍT s. n. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă. (< fr. bruit)

Intrare: bruit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruit
  • bruitul
  • bruitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bruit
  • bruitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)