2 intrări
15 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRUIAT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.
BRUIAT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] – V. bruia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bruiat1 sn [At: MDA ms / P: bru-iat / Pl: ~uri / E: bruia] 1-2 Bruiere (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bruiat2, ~ă a [At: DEX2 / P: bru-iat / Pl: ~ați, ~e / E: bruia] (D. posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bruiat, -ă adj. Care este perturbat (prin zgomote). • pl. -ți, -te. /v. bruia.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bruia vt [At: DN2 / P: bru-ia / Pzi: ~iez / E: fr brouiller] 1 A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. 2 (Fig; fam) A face gălăgie, astfel că cei care vorbesc nu se aud.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bruia vb. I. tr. 1 A perturba (voit) recepția unor semnale electromagnetice, prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. ♦ A perturba o audiție radiofonică. 2 Fig. A produce confuzie, neînțelegere în desfășurarea unui dialog, a unor fapte, idei etc. Cînd oratorul a început să vorbească, opozanții l-au bruiat. • pl. -iez. /<fr. brouiller.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRUIA vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p. i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRUIA vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A BRUIA ~iez tranz. (recepția unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bruiat adj. m. (sil. bru-iat), pl. briați; f. sg. bruiată, pl. bruiate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bruiez, 3 bruiază, 1 pl. bruiem; conj. prez. 1 sg. să bruiez, 3 să bruieze; ger. bruind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bruia (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiază, 1 pl. bruiem; conj. prez. 3 să bruieze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bruia vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiez, 3 sg. și pl. bruiază, 1 pl. bruiem (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. și pl. bruieze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT213) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bruiat, bruiatăadjectiv
- 1. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- bruia DEX '98 DEX '09
bruia, bruiezverb
- 1. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- brouiller DEX '09 DEX '98 DN