2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bruftuire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: bruftui] 1-4 Bruftuială (1-4).

BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui.V. bruftui.

BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg. și fam.) Acțiunea de a bruftui.V. bruftui.

BRUFTUÍRE, bruftuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a bruftui.

bruftui vt [At: DAMÉ, T. 103 / V: ~tului, ~ust~, ~uslui / E: nct] 1 (Reg) A arunca pe perete (cu mistria) un strat de bruftuială Si: a lipi, a tencui. 2 (Reg) A opări ceva în pripă. 3 (Fig) A arunca cuiva cuvinte aspre, pe un ton dur. Si: a certa Cf a brichini.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui.

BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

BRUFTULUÍ vb. IV v. bruftui.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre, a vorbi pe un ton aspru, a ocărî; a repezi, a brusca. Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca.

A BRUFTUÍ ~iésc tranz. 1) (pereți, ziduri etc.) A acoperi cu tencuială (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.

bruftuì v. 1. a tencui un zid; 2. fig. a se răsti, a brusca: începu s’o gonească și s’o bruftuiască.

bruftuĭésc v. tr. (d. bruft. V. pirsnesc). Acoper cu bruft. Fig. Bruschez cu vorba saŭ și cu ghĭontu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruftuíre (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuíre s. f., g.-d. art. bruftuírii; pl. bruftuíri

bruftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiésc, imperf. 3 sg. bruftuiá; conj. prez. 3 să bruftuiáscă

bruftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiésc, imperf. 3 sg. bruftuiá.; conj. prez. 3 sg. și pl. bruftuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUFTUÍRE s. v. bruscare.

arată toate definițiile

Intrare: bruftuire
bruftuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuire
  • bruftuirea
plural
  • bruftuiri
  • bruftuirile
genitiv-dativ singular
  • bruftuiri
  • bruftuirii
plural
  • bruftuiri
  • bruftuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bruftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftui
  • bruftuire
  • bruftuit
  • bruftuitu‑
  • bruftuind
  • bruftuindu‑
singular plural
  • bruftuiește
  • bruftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuiesc
(să)
  • bruftuiesc
  • bruftuiam
  • bruftuii
  • bruftuisem
a II-a (tu)
  • bruftuiești
(să)
  • bruftuiești
  • bruftuiai
  • bruftuiși
  • bruftuiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuiește
(să)
  • bruftuiască
  • bruftuia
  • bruftui
  • bruftuise
plural I (noi)
  • bruftuim
(să)
  • bruftuim
  • bruftuiam
  • bruftuirăm
  • bruftuiserăm
  • bruftuisem
a II-a (voi)
  • bruftuiți
(să)
  • bruftuiți
  • bruftuiați
  • bruftuirăți
  • bruftuiserăți
  • bruftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuiesc
(să)
  • bruftuiască
  • bruftuiau
  • bruftui
  • bruftuiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruftului
  • bruftuluire
  • bruftuluit
  • bruftuluitu‑
  • bruftuluind
  • bruftuluindu‑
singular plural
  • bruftuluiește
  • bruftuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bruftuluiesc
(să)
  • bruftuluiesc
  • bruftuluiam
  • bruftuluii
  • bruftuluisem
a II-a (tu)
  • bruftuluiești
(să)
  • bruftuluiești
  • bruftuluiai
  • bruftuluiși
  • bruftuluiseși
a III-a (el, ea)
  • bruftuluiește
(să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluia
  • bruftului
  • bruftuluise
plural I (noi)
  • bruftuluim
(să)
  • bruftuluim
  • bruftuluiam
  • bruftuluirăm
  • bruftuluiserăm
  • bruftuluisem
a II-a (voi)
  • bruftuluiți
(să)
  • bruftuluiți
  • bruftuluiați
  • bruftuluirăți
  • bruftuluiserăți
  • bruftuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • bruftuluiesc
(să)
  • bruftuluiască
  • bruftuluiau
  • bruftului
  • bruftuluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruftuire

etimologie:

  • vezi bruftui
    surse: DEX '98 DEX '09

bruftui bruftului

  • 1. regional A pune cu mistria pe perete un strat de bruft.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tencui
  • 2. figurat familiar A brusca pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brusca ocărî repezi un exemplu
    exemple
    • Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bruft + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09