3 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brușire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bruși] (Reg; nob) Bătaie cu bulgări (de zăpadă, de pământ etc.) Si: (nob) brușit1.

brușí vr [At: DA / V: ~uji / Pzi: nct / E: bruș] (Îvp) A se bate cu bruși (1).

brușésc v. tr. Trans. Bulgăresc, bombardez cu brușĭ.

Intrare: brușire
  • silabație: bru-și-re
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brușire
  • brușirea
plural
  • brușiri
  • brușirile
genitiv-dativ singular
  • brușiri
  • brușirii
plural
  • brușiri
  • brușirilor
vocativ singular
plural
Intrare: brușire
brușire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brușire
  • brușirea
plural
  • brușiri
  • brușirile
genitiv-dativ singular
  • brușiri
  • brușirii
plural
  • brușiri
  • brușirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bruși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruși
  • brușire
  • brușit
  • brușitu‑
  • brușind
  • brușindu‑
singular plural
  • brușește
  • brușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brușesc
(să)
  • brușesc
  • brușeam
  • brușii
  • brușisem
a II-a (tu)
  • brușești
(să)
  • brușești
  • brușeai
  • brușiși
  • brușiseși
a III-a (el, ea)
  • brușește
(să)
  • brușească
  • brușea
  • bruși
  • brușise
plural I (noi)
  • brușim
(să)
  • brușim
  • brușeam
  • brușirăm
  • brușiserăm
  • brușisem
a II-a (voi)
  • brușiți
(să)
  • brușiți
  • brușeați
  • brușirăți
  • brușiserăți
  • brușiseți
a III-a (ei, ele)
  • brușesc
(să)
  • brușească
  • brușeau
  • bruși
  • brușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)