11 definiții pentru broscariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

broscáriță sf [At: PANȚU, PL. / V: ~căr~ / Pl: ~țe / E: broască + -ariță] 1 Plantă erbacee acvatică din familia scheuchyeriacee, înaltă de 15-60 cm, glabră, cu foi bazilare, îngust-lineare, cu flori verzui, fructe lineare, îngustate spre bază, alipite de tulpină și desfacându-se la maturitate în trei capsule, care crește pe locuri umede (Ludwigia palustris). 2 Planta Potamogeton natans. 3 (Bot) Iarba-șerpilor (Triglochin palustre).

BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans).Broască + suf. -ariță.

BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton).Broască + suf. -ariță.

BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. Plantă erbacee acvatică, cu flori verzi și fructe care se desfac la maturitate în trei valve (Triglochin palustre); iarba-șerpilor. – Din broască + suf. -ariță.

broscariță f. plantă ce crește prin apele stagnante și lin curgătoare (Potamogeton natans).

broscáriță f., pl. e (d. broască). O algă (potamogéton natans).

BROSCĂRÍȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui; crește prin bălți sau prin ape lin curgătoare (Potamogeton natans); limba-apei, notătoare. 2. Plantă erbacee acvatică cu flori verzi și fructe (capsule) care se desfac la maturitate în trei valve; crește prin locuri umede și livezi mlăștinoase (Triglochin palustre); iarba-șerpilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broscáriță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe

broscáriță s. f., g.-d. art. broscáriței; pl. broscárițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BROSCÁRIȚĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (reg.) notătoare, limba-apei, (Munt.) pașă.

BROSCARIȚĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (pop.) notătoare, limba-apei, (Munt.) pașă.

Intrare: broscariță
broscariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broscariță
  • broscarița
plural
  • broscarițe
  • broscarițele
genitiv-dativ singular
  • broscarițe
  • broscariței
plural
  • broscarițe
  • broscarițelor
vocativ singular
plural

broscariță potamogeton

  • 1. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice (Potamogeton natans).
  • 2. Plantă erbacee acvatică cu flori verzi și fructe (capsule) care se desfac la maturitate în trei valve; crește prin locuri umede și livezi mlăștinoase (Triglochin palustre).
    surse: DLRLC sinonime: iarba-șarpelui
    • comentariu Majoritatea dicționarelor indică pentru acest sens intrarea BROSCĂRIȚĂ.
      surse: dexonline

etimologie:

  • Broască + sufix -ariță.
    surse: DEX '98 DEX '09