bronzare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: bronza] 1 Acoperirea cu o pojghiță de bronz sau cu ceva care imită bronzul Si: bronzat (1), bronzaj (1). 2 Colorare în bronz (4) a unui obiect Si: bronzat¹ (2), bronzaj (2). 3 (D. piele) Culoare arămie în urma expunerii la soare Si: bronzat¹ (3).

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (s e) bronza. 1. Acoperirea unui obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Pîrlire, înnegrire a pielii (sub acțiunea soarelui, a vîntului etc.).

BRONZÁRE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.

BRONZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bronza și rezultatul ei; bronzaj. [< bronza].

bronza vt [At: DA / Pzi: ~ zéz / E: bronz + -a] 1 A acoperi cu o pojghiță de bronz sau de ceva care imită bronzul. 2 A da unui obiect culoarea bronzului. 3 (D. piele) A căpăta culoarea bronzului în urma expunerii la soare.

BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vînt; cu privire la piele, p. ext. la persoane) A înnegri, a pîrli, a arde (făcînd să capete o culoare arămie, ca a bronzului oxidat). L-a bronzat soarele și vîntul. ▭ În mijlocul unei vii frumoase, un om puternic și sănătos, ars de soare și bronzat de toate vînturile. ANGHEL, PR. 56.

BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vânt) A pârli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă. – Fr. bronzer.

BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].

BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)

A SE BRONZÁ mă ~éz intranz. A se înnegri la soare; a se pârli. /<fr. bronzer

A BRONZÁ ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a înnegri. /<fr. bronzer

bronzà v. a da coloarea bronzului.

*bronzéz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. Pîrlesc: soarele bronzează fața.

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzắrii; pl. bronzắri

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări

bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză

bronzá vb., ind. prez. 1 sg. bronzéz, 3 sg. și pl. bronzeáză

BRONZÁRE s. înnegrire, pârlire, prăjire. (~ cuiva la soare.)

BRONZARE s. înnegrire, pîrlire, prăjire. (~ cuiva la soare.)

BRONZÁ vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

BRONZA vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pîrli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

BRONZÁRE (< bronza) s. f. 1. Procedeu de acoperire a unui obiect cu un strat subțire de bronz pentru a-l proteja contra coroziunii sau a-i da un aspect plăcut. ♦ Operație de acoperire a unei tipărituri proaspăt executate cu un strat de bronz, pentru a da literelor aspectul metalic și lucios al bronzului sau aurului. 2. Reflex metalic realizat pe suprafața pieilor tăbăcite, prin vopsire cu anumiți coloranți bazici.