bronhi- Elem. de compunere „bronhie”. • și bronhio-, bronho-. /<fr. bronch(o)-, bronchi(o)~; cf. gr. βρόγχος, βρόγχια „trahee, bronhie”.

BRONHI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bronhii”, „al bronhiilor”, „bronhie”. [Var. bronho-, bronș-. / < fr. broncho-, cf. gr. bronchos – trahee].

bronhio- v. bronhi-.

bronho- v. bronhi.

BRONHO- v. bronhi-.

BRONȘ- v. bronhi-.

BRONH(O)- /BRONHI(O)- /BRONȘ- elem. „bronhie”. (< fr. bronch/o/, bronchi/o/-. cf. gr. bronkhos, bronkhia, trahee)

BRONȘ- elem. bronh(o)-.

BRONHI-, v. BRONHIO-. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație parțială sau generală a bronhiilor; sin. bronșectazie.

BRONCHO-, v. BRONHO-.

BRONHIO- „bronhii, bronhial”. ◊ gr. bronkhia „bronhii” > fr. bronchio-, engl. id. > rom. bronhio-. □ ~liză (v. -liză), s. f., proces caracterizat prin leziuni distructive ale peretelui bronhic.

BRONHO- (BRONCHO-) „bronhii, bronhial”. ◊ gr. bronkhos „trahee, bronhie” > fr. broncho-, germ. id., engl. id., it. bronco- > rom. bronho- și broncho-. □ ~biopsie (v. bi/o-, v -opsie), s. f., biopsie a mucoasei bronhice, efectuată în cursul unei bronhoscopii; ~cel (v. -cel₂), s. n., dilatație chistică a bronhiilor; ~egofonie (v. -ego₂, v. -fonie₁), s. f., combinare a egofoniei cu bronhofonia; sin. egobronhofonie; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., rezonanță exagerată a vocii bolnavului, la ascultarea plămînilor, în cazuri de pneumonie, bronșită, astmă etc.; ~gen (v. -gen₁), adj., de origine bronhică; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a bronhiilor după introducerea în căile respiratorii a unei substanțe de contrast; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine radiologică obținută în urma unei bronhografii; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune minerală în bronhii; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bronhologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile bronhice și tratamentul acestora; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a calibrului bronhic; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat medical utilizat în bronhometrie; ~mucocel (v. muco-, v. -cel₂), s. n., dilatație chistică a bronhiilor, plină cu secreții stagnante; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a bronhiilor; ~piocel (v. pio-, v. -cel₂), s. n., dilatare chistică a bronhiilor plină cu puroi; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., inflamație bronhială purulentă; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a bronhiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a bronhiilor; ~pneumopatie (v. pneumo-, v. -patie), s. f., maladie care afectează, în același timp, bronhiile și plămînii; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., examinare a bronhiilor și a bronhiolelor cu ajutorul razelor X; ~rafie (v. -rafie), s. f., suturare a bronhiilor; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bronhică; ~ree (v. -ree), s. f., expectorație exagerată, provocată de o bronșită cronică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în bronhoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare vizuală a interiorului bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a bronhiilor; ~spirografie (v. spiro-₂, v. -grafie), s. f., înregistrare spirografică separată a ventilației celor doi plămîni; ~spirometrie (v. spiro-₂, v. -metrie₁), s. f., metodă de explorare funcțională simultană a fiecăruia din cei doi plămîni; ~spirometru (v. spiro-₂, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea capacității fiecăruia din cei doi plămîni; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a bronhiilor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea bronhiilor; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a unei bronhii.