brociu¹ sm [At: IORGA, S. D. XII, 40 / V: brochiu / E: srb broc] (Reg) 1 Creion. Cretă. 3 Cerneală roșie. 4 (Bot; reg) Roibă (Potecitilla procucupens).

brociu n. plantă numită obișnuit roibă. [Serb. BROČ].

brochiu sm vz brociu¹

roibă¹ sf [At: LB / V: (reg) mai~, robia, rodea, roghie, ~bie, rughie / Pl: ~be / E: ml robia] 1 Plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, cu rădăcina conținând o materie colorată roșie Si: garantă, otrățel, pațachină, (reg) buruiana-faptului, faptnic, rumenele {Rubia tinctorum). 2 (Bot; reg; îf robia) Soi de mazăre timpurie (Orbus vernus). 3 (Bot; reg) Dumbravnic (Melittis melissophyllum). 4 (Bot; reg) Rumeneală (5) (Potentilla procumbens).

roibă² a vz roib

brocĭ m. (sîrb. broć, roĭbă, d. vsl. broštĭ, purpură). Roĭbă, o plantă. S.n. Vechĭ. Ocră roșie.

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte o văpsea roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.

roibă (plantă) s. f., g.-d. art. roibei; pl. roibe

BROCI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.

broci s. v. GARANȚĂ. OTRĂȚEL. PAȚACHINĂ. ROIBĂ.

broci s. m. – 1. Culoare roșu-aprins, ocru roșu. – 2. Roibă (Rubia tinctorum). Sb. broč (Cihac, II, 69). Sec. XVIII, puțin folosit.

broci s.n. (reg.) creion, cretă sau cerneală roșie.