opțiuni

2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.

brobonit a. acoperit cu broboane sau picături; fig. pământul brobonit de rouă.

borbonat, ~ă a vz brobonat

brobona vtr [At: DELAVRANCEA, S. 118/ Pzi: ~nez / E: broboană] 1-2 A (se) broboni (1-2).

brobonat2, ~ă a [At: DULFU, ap. TDRG / V: borbo~ / Pl: ~ați, ~e / E: brobona] 1 Rotund și plin ca broboana (1). 2 Acoperit de broboane.

brobonát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: brobona] (Nob) Brobonare.

broboni vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 186 / Pzi: ~nesc / E: brobona ccs] 1-2 A (se) acoperi cu broboane Si: a (se) brobona (1-2).

BROBONÁ vb. I v. broboni.

BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

BORBONÁ vb. I v. brobona.

BORBONÁT, -Ă adj. v. brobonit.

BROBONÁT, -Ă adj. v. brobonit.

BROBONÍ, pers. 3 brobonește, vb. IV. Tranz. (Despre sudoare, nădușeală) A acoperi (fața, fruntea etc.) cu broboane. Sudoarea îi izvora pe la rădăcina perilor și-i brobonea fruntea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. ◊ Refl. (Despre frunte, față) Fruntea i s-a brobonit de sudoare rece, iar în creier s-a învolburat o apă tulbure, cînd fierbinte, cînd înghețată. POPA, V. 12. Fruntea lui Dan se broboni de sudoare. VLAHUȚĂ, O. A. III 112. – Variantă: broboná, pers. 3 brobonează (DELAVRANCEA, S. 118), vb. I.

BROBONÁ vb. I. v. broboni.

A SE BROBONÍ mă ~ésc intranz. A se acoperi cu broboane. /Din broboană

A BROBONÍ ~ésc tranz. A face să se brobonească. /Din broboană

brobonì v. a acoperi cu picături sau bășici, a bășica; o sudoare rece îi broboni fruntea.

*brobonéz v. tr. (d. broboană). Acoper cu broboane: o sudoare rece îĭ brobonă fruntea. V. refl. Fruntea i se brobonase de sudoare. – Și îmbr-. V. boboșez și buburez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă

broboní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 sg. și pl. broboneáscă

Intrare: brobonit
brobonit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brobonit
  • brobonitul
  • brobonitu‑
  • brobonită
  • brobonita
plural
  • broboniți
  • broboniții
  • brobonite
  • brobonitele
genitiv-dativ singular
  • brobonit
  • brobonitului
  • brobonite
  • brobonitei
plural
  • broboniți
  • broboniților
  • brobonite
  • brobonitelor
vocativ singular — —
plural — —
brobonat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brobonat
  • brobonatul
  • brobonatu‑
  • brobonată
  • brobonata
plural
  • brobonați
  • brobonații
  • brobonate
  • brobonatele
genitiv-dativ singular
  • brobonat
  • brobonatului
  • brobonate
  • brobonatei
plural
  • brobonați
  • brobonaților
  • brobonate
  • brobonatelor
vocativ singular — —
plural — —
borbonat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borbonat
  • borbonatul
  • borbonatu‑
  • borbonată
  • borbonata
plural
  • borbonați
  • borbonații
  • borbonate
  • borbonatele
genitiv-dativ singular
  • borbonat
  • borbonatului
  • borbonate
  • borbonatei
plural
  • borbonați
  • borbonaților
  • borbonate
  • borbonatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: broboni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • broboni
  • brobonire
  • brobonit
  • brobonitu‑
  • brobonind
  • brobonindu‑
 singular plural
  • brobonește
  • broboniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brobonesc
 (să)
  • brobonesc
  • broboneam
  • brobonii
  • brobonisem
a II-a (tu)
  • brobonești
 (să)
  • brobonești
  • broboneai
  • broboniși
  • broboniseși
a III-a (el, ea)
  • brobonește
 (să)
  • brobonească
  • brobonea
  • broboni
  • brobonise
plural I (noi)
  • brobonim
 (să)
  • brobonim
  • broboneam
  • brobonirăm
  • broboniserăm
  • brobonisem
a II-a (voi)
  • broboniți
 (să)
  • broboniți
  • broboneați
  • brobonirăți
  • broboniserăți
  • broboniseți
a III-a (ei, ele)
  • brobonesc
 (să)
  • brobonească
  • broboneau
  • broboniră
  • broboniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borbona
  • borbonare
  • borbonat
  • borbonatu‑
  • borbonând
  • borbonându‑
 singular plural
  • borbonează
  • borbonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • borbonez
 (să)
  • borbonez
  • borbonam
  • borbonai
  • borbonasem
a II-a (tu)
  • borbonezi
 (să)
  • borbonezi
  • borbonai
  • borbonași
  • borbonaseși
a III-a (el, ea)
  • borbonează
 (să)
  • borboneze
  • borbona
  • borbonă
  • borbonase
plural I (noi)
  • borbonăm
 (să)
  • borbonăm
  • borbonam
  • borbonarăm
  • borbonaserăm
  • borbonasem
a II-a (voi)
  • borbonați
 (să)
  • borbonați
  • borbonați
  • borbonarăți
  • borbonaserăți
  • borbonaseți
a III-a (ei, ele)
  • borbonează
 (să)
  • borboneze
  • borbonau
  • borbonară
  • borbonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brobona
  • brobonare
  • brobonat
  • brobonatu‑
  • brobonând
  • brobonându‑
 singular plural
  • brobonează
  • brobonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brobonez
 (să)
  • brobonez
  • brobonam
  • brobonai
  • brobonasem
a II-a (tu)
  • brobonezi
 (să)
  • brobonezi
  • brobonai
  • brobonași
  • brobonaseși
a III-a (el, ea)
  • brobonează
 (să)
  • broboneze
  • brobona
  • brobonă
  • brobonase
plural I (noi)
  • brobonăm
 (să)
  • brobonăm
  • brobonam
  • brobonarăm
  • brobonaserăm
  • brobonasem
a II-a (voi)
  • brobonați
 (să)
  • brobonați
  • brobonați
  • brobonarăți
  • brobonaserăți
  • brobonaseți
a III-a (ei, ele)
  • brobonează
 (să)
  • broboneze
  • brobonau
  • brobonară
  • brobonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brobonit brobonat borbonat

  • 1. Acoperit cu broboane.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17.
      surse: DLRLC
    • figurat Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410.
      surse: DLRLC
  • 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

broboni borbona brobona

  • 1. A (se) acoperi (fața, fruntea etc.) cu broboane.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • unipersonal Sudoarea îi izvora pe la rădăcina perilor și-i brobonea fruntea. VLAHUȚĂ,O. A.
      surse: DLRLC
    • unipersonal Fruntea i s-a brobonit de sudoare rece, iar în creier s-a învolburat o apă tulbure, cînd fierbinte, cînd înghețată. POPA, V. 12.
      surse: DLRLC
    • unipersonal Fruntea lui Dan se broboni de sudoare. VLAHUȚĂ, O. A. III 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • broboană
    surse: DEX '09 DLRM NODEX