5 definiții pentru briologie

briologíe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr bryologie] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor.

BRIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul mușchilor. [Pron. bri-o-. / < fr. bryologie, cf. gr. bryon – mușchi, logos – studiu].

BRIOLOGÍE s. f. ramură a botanicii care studiază briofitele. (< fr. bryologie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

briologíe s. f., g.-d. art. briologíei

BRIO- „mușchi de pămînt”. ◊ gr. bryon „mușchi” > fr. bryo-, germ. id., engl. id. > rom. brio-.~fil (v. -fil1), adj., care trăiește pe mușchi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante cu corpul diferențiat în rizoizi, tulpină și frunze, cu structură foarte simplă, al căror tip este mușchiul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu mușchiul de pămînt; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în briologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul mușchilor de pămînt; ~spor (v. -spor), s. m., celulă reproducătoare asexuată specifică briofitelor; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de mici nevertebrate acvatice, care trăiesc în colonii fixate pe fundul apei, avînd aspect de mușchi de pămînt.

Intrare: briologie
briologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briologie
  • briologia
plural
genitiv-dativ singular
  • briologii
  • briologiei
plural
vocativ singular
plural