2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brichetát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bricheta] 1-2 Brichetare (1-2).

brichetat2, ~ă a [At: Nom. MIN. 47, ap. DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bricheta] Transformat în brichete2.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente. – Din fr. briqueter.

bricheta vt [At: LTR2 / Pzi: ~ téz / E: brichetă] 1 A face brichete1. 2 A face brichete2 prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2 (de cărbune, de minereu etc.). (Refl. pas.) Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.

BRICHETÁ, brichetez, vb. I. Tranz. A face brichete2. – Fr. briqueter.

BRICHETÁ vb. I. tr. A face brichete (1). [< fr. briqueter].

BRICHETÁ vb. tr. a face brichete1 (1). (< fr. briqueter)

A BRICHETÁ ~éz tranz. (materiale mărunte sau pulverulente) A face brichete (prin presare); a comprima în formă de brichetă. /<fr. briqueter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brichetá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricheteáză

brichetá vb., ind. prez. 1 sg. brichetéz, 3 sg. și pl. bricheteáză

Intrare: brichetat
brichetat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brichetat
  • brichetatul
  • brichetatu‑
  • bricheta
  • brichetata
plural
  • brichetați
  • brichetații
  • brichetate
  • brichetatele
genitiv-dativ singular
  • brichetat
  • brichetatului
  • brichetate
  • brichetatei
plural
  • brichetați
  • brichetaților
  • brichetate
  • brichetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bricheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bricheta
  • brichetare
  • brichetat
  • brichetatu‑
  • brichetând
  • brichetându‑
singular plural
  • brichetea
  • brichetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brichetez
(să)
  • brichetez
  • brichetam
  • brichetai
  • brichetasem
a II-a (tu)
  • brichetezi
(să)
  • brichetezi
  • brichetai
  • brichetași
  • brichetaseși
a III-a (el, ea)
  • brichetea
(să)
  • bricheteze
  • bricheta
  • brichetă
  • brichetase
plural I (noi)
  • brichetăm
(să)
  • brichetăm
  • brichetam
  • brichetarăm
  • brichetaserăm
  • brichetasem
a II-a (voi)
  • brichetați
(să)
  • brichetați
  • brichetați
  • brichetarăți
  • brichetaserăți
  • brichetaseți
a III-a (ei, ele)
  • brichetea
(să)
  • bricheteze
  • brichetau
  • bricheta
  • brichetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bricheta

  • 1. A face brichete prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Pulberea de cărbune se brichetează prin simplă presare (la rece sau la cald) sau cu adăugare de gudron.
      surse: DLRLC

etimologie: