2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

briant, ~ă a, sn vz briliant

BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.

BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].

BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant)

briánt, -ă adj. (franțuzism) Strălucit(or) ◊ „Îl secondează, mai puțin briant și spectaculos histrionic, dar cu o mai fină adecvare la rol, M.H.” Sc. 30 IX 79 p. 4; v. și știință-ficțiune (1969) (din fr. brillant; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

briánt (livr.) (bri-ant) adj. m., pl. briánți; f. briántă, pl. briánte

briánt adj. m. (sil. bri-ant), pl. briánți; f. sg. briántă, pl. briánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIÁNT adj. v. strălucit, strălucitor.

briant adj. v. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.

Intrare: briant (piatră)
briant2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briant
  • briantul
  • briantu‑
plural
  • brianturi
  • brianturile
genitiv-dativ singular
  • briant
  • briantului
plural
  • brianturi
  • brianturilor
vocativ singular
plural
Intrare: briant (strălucitor)
briant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bri-ant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briant
  • briantul
  • briantu‑
  • briantă
  • brianta
plural
  • brianți
  • brianții
  • briante
  • briantele
genitiv-dativ singular
  • briant
  • briantului
  • briante
  • briantei
plural
  • brianți
  • brianților
  • briante
  • briantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

briant (piatră)

etimologie:

briant (strălucitor)

etimologie: