5 definiții pentru brehnace


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brehnáce sf [At: BIBLIA (1688), 369, 2 / V: ~hana ~, -hăn~, ~naie, ~nice / E: cf brehni] (Bot; reg) Uliu.

BREHNACE s. f. (Mold.) Specie de uliu. A: Brehnacea de sus iepurile supt stîncă vîrît … pîndea. CANTEMIR, IST. Aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor. CANTEMIR, IST. // B: S-au rînduit spre hrana brehnacelor. BIBLIA (1688). Variante: brehnice (CANTEMIR, IST.) Etimologie necunoscută. substantiv feminin

brehnáce f., pl. ăcĭ (d. brehnesc). Un fel de ulĭ. – În Bz. -ácă, pl. -ace și ăcĭ. În biblia d. 1688 pl. -ace. Deci sing. -acă. Și -íce.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brehnáce s.f. (înv.) un fel de uliu; erete.

Intrare: brehnace
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehnace
  • brehnacea
plural
  • brehnace
  • brehnacele
genitiv-dativ singular
  • brehnace
  • brehnacei
plural
  • brehnace
  • brehnacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F123)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehnace
  • brehnacea
plural
  • brehnăci
  • brehnăcile
genitiv-dativ singular
  • brehnăci
  • brehnăcii
plural
  • brehnăci
  • brehnăcilor
vocativ singular
plural