3 definiții pentru brehăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brehăitúră sf [At: CANTEMIR, IST. 203 / Pl: ~ri / E: brehăi + -itură] (Înv) 1 Lătrat. 2 Muget scos de căprioară. 3 Guițat. 4 Râs pe înfundate. 5 Ironie.

BREHĂITURĂ s. f. (Mold.) Lătrătură. Dulăul … îndată toată pădurea de lătrături și de brehăituri împlu. CI, 96. Etimologie: brehăi + suf. -tură. Vezi și brehăi, brehăit, brehău. Cf. brehăit. substantiv feminin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brehăitúră s. f., pl. brehăitúri

Intrare: brehăitură
brehăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehăitu
  • brehăitura
plural
  • brehăituri
  • brehăiturile
genitiv-dativ singular
  • brehăituri
  • brehăiturii
plural
  • brehăituri
  • brehăiturilor
vocativ singular
plural