6 definiții pentru bregmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brégmă sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: fr bregma] (Atm) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal.

BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.

BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma.

BRÉGMĂ s.f. (Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr. bregma, cf. gr. bregma – cap].

BRÉGMĂ s. f. punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. (< fr. bregma)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme

Intrare: bregmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bregmă
  • bregma
plural
  • bregme
  • bregmele
genitiv-dativ singular
  • bregme
  • bregmei
plural
  • bregme
  • bregmelor
vocativ singular
plural

bregmă

  • 1. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: