14 definiții pentru brecie
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRECIE, brecii, s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. – Din germ. Breccie.
brecie1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Nuia lungă, groasă și rezistentă Cf joardă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brecie2 sf [At: DN3 / E: ger Breccie, it breccia] Rocă sedimentară tare, constituită din bucăți colțuroase de minerale sau roci dure.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brecie s.f. (geol.) Conglomerat format prin cimentarea unor fragmente colțuroase de roci de natură sedimentară, piroclastică sau eruptivă. • pl. -di. g.-d. -iei. /<germ. Breccie, it. breccia.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRECIE s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. – Din germ. Breccie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRECIE s. f. Rocă sedimentară constituită din bucăți colțuroase de alte roci, legate între ele cu un ciment calcaros, silicios etc. – Germ. Breccie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRECIE s.f. Rocă sedimentară tare, constituită din bucăți colțuroase de minerale sau roci dure. [Gen. -iei. / < germ. Breccie, it. breccia – pietriș].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRECIE s. f. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotișurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure. (< germ. Breccie, it. breccia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BRECIE ~i f. geol. Rocă sedimentară tare, constituită din bucăți colțuroase de alte roci sau minerale dure. [Art. brecia; G.-D. breciei; Sil. -ci-e] /<germ. Breccie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brecie (desp. -ci-e) s. f., art. brecia (desp. -ci-a), g.-d. art. breciei; pl. brecii, art. breciile (desp. -ci-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brecie (-ci-e) s. f., art. brecia (-ci-a), g.-d. art. breciei; pl. brecii, art. breciile (-ci-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brecie s. f. (sil. -ci-e), art. brecia (sil. -ci-a), g.-d. art. breciei; pl. brecii, art. breciile (sil.-ci-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brecie, (engl.= breccia) termen generalizat pentru a defini dep. consolidate, alcătuite din fragmente angulare, de origine epiclastică, piroclastică sau cataclastică. 1. b. sedimentară, care provine din sedimentarea unor grohotișuri (b. extrafor-mațională) sau a unor fragmente rupte la suprafața sedimentelor acumulate într-un baz. (b. intraformațională). 2. b. vulcanică, produs piroclastic de cimentare a unor blocuri provenite prin explozie și erupție vulcanică; 3. b. cataclastică = b. de zdrobire = b. tectonică, provine prin metamorfism dinamic, de obicei în jurul unor zone de falie; 4. b. de oase, dep. lenticular sau stratiform, alcătuit din oase, fragmente de oase, dinți, solzi de pești, coprolite etc. prinse într-un ciment. Mineralogic, b.o. este bogată în colofan și de aceea se identifică cu un dep. fosfatic. B.o. sunt frecvente în peșteri și în golurile carstice. Sin. bone-bed.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BRÉCIE (< it. breccia „pietriș, prundiș”) s. f. Rocă sedimentară detritică consolidată, în compoziția căreia intră fragmente colțuroase de roci preexistente, de dimensiuni și compoziție mineralogică diferite. Poate fi: b. vulcanică (roci magmatice cimentate prin lava eruptivă); b. piroclastică (produse colțuroase ale exploziei exogenă); b. tectonică (formată din fragmente provenite din rocile aflate în zonele de fractură ale scoarței Pămîntului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentară (la bazele pantelor din grohotișul depus).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: bre-ci-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
breciesubstantiv feminin
- 1. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Breccie DEX '09 DEX '98 DN