5 definiții pentru brebeneac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brebeneac sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~neci / E: nct] (Orn; reg) Sturz-cântăreț.
brebeneac m. numele bănățean al sturzului cântăreț. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BREBENEAC s. v. sturz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brebeneac s. v. STURZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
brebeneac (-ci), s. m. – Sturz (Turdus musicus). Origine necunoscută. Este posibil să fie legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cîrîi”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: brebeneac
brebeneac substantiv masculin
| substantiv masculin (M37) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)